Vreau albăstrele! (Vânzător de iubire)

poezie albastrale
Albastul din poză
Stârnește un gând 
Ce trece ca gheața
Prin creierul meu
De când îmi plac albăstrelele?
Țin minte vremea când trandafirii
Erau cei mai prețioși
Sau au avut parte de un vânzător mai iscusit,
Vânzător de iubire,
Nu de trandafiri,
Acum,
Dacă îmi dăruiești o plimbare,
Câteva minute din timpul tău prețios
Sunt fericită.
Îmi place să te cunosc iar și iar
De fiecare dată altul
Mai bun, mai atent, mai glumeț,
Acum,
Dacă îmi dăruiești un dans prin casă
Intonând un cântecel
Parcă zbor pe aripile unui fluture
Atât de ușor îmi este sufletul.
Nu știi
Ce emoții scoți din mine
Și nici nu știi
Cît de tare mă poți scoate din minți.
E ceva nou,
Ceva care merită încercat,
Nu mai e ca la început
Nu mă mai topesc după trandafirii roșii,
Vreau albăstrele!
Dar să le văd acolo unde s-au născut
În locul unde se simt ele ușoare ca un fluture,
În locul unde vreau să ne plimbăm de mână
Să urmăresc soarele jucându-se cu umbrele noastre
Și vântul împletinduse în părul meu...

Martie, 2020
Sharing is caring 🙂
0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
LinkedIn
Share