Unde dai și unde crapă – Ce simt la 37 de ani :)

Ce simt la 37 de ani. Abia când am scris numărul mi-am dat seama cât de mare e. Dar nu sunt speriată. Mai degrabă mă simt eliberată. De părerea lumii, de cum sunt sau nu, față de standardele care mi le-am creat chiar eu. Acum parcă am permis liniștii să intre în mine, cam devreme să zic că am găsit pacea interioară, de unde să știu când vine și rămâne pentru totdeauna, ssst… să nu o sperii. În alți ani mă gândeam ce nu am reușit să fac, ce mai vreau, ce mai trebuie. Azi sunt mai zen, sper să și rămân.

Îmi dau seama că am multe proiecte de terminat, altele de început, de învățat, experimentat, dar azi nu mă copleșește totul, doar știu ce am de făcut și atât. Mai știu că nu vor merge toate cum cred eu, știu că voi avea parte de multe provocări, dar nu mă mai sperie atât de mult necunoscutul ca înainte. Sincer, chiar începe să-mi placă faptul că nu știu cum se vor întâmpla lucrurile.

Încep să mă împac cu ideea că nu crapă acolo unde dau. Am observat că crapă unde trebuie, nu unde cred eu că trebuie. Credem că știm ce vrem, dar am avut indicii cu regularitate că nu este chiar așa. Am impresia că subconștientul își bagă mereu codița în treburile conștientului și îi distruge planurile făcute în baza normelor sociale integrate în capul nostru pe parcursul procesului educațional dat de părinți, rude, vecini, școală etc. Și cel mai interesant este că dacă nu te vaieți că nu ți-a ieșit cum ai vrut, ci adaptezi planurile la situațiile create iese ceva cu mult mai mare, mai bun și mai frumos decât ți-ai dorit din start.

Am mai observat că reușești să iei o decizie bună fix atunci când ești pregătit. Sună a clișeu, dar așa se întâmplă, până nu îți intră cu adevărat sub piele cunoștințele, înțelegerea adevărată, nu ai aptitudinea și nici curajul să joci mare. Te descurci, cu siguranță, dar nu ai rezultatele pe care le dorești.

Credeam că dacă ai o anumită părere despre un lucru așa rămâne pe veci și nu este corect să ți-o schimbi. Nu mai cred. E normal să afli informații noi, să le înțelegi din alte perspective. Ai dreptul și e chiar binevenit să-ți adaptezi părerea, altfel vei stagna.

M-am acomodat și cu nebunia mea, îi permit din când în când să participe la luarea deciziilor. E cu mult mai interesant și vesel așa, decât să o țin la întuneric, așa se mai bronzează, își ia aportul de vitamina D, mai ia câte o gură de aer proaspăt.

Începi să înțelegi ce înseamnă expresia ”vei crește mai mare și vei înțelege”. Credeam că e vorba de vârstă și că nu am dreptul să știu. Nu…, era vorba de experiență, real, nu aveam cum să înțeleg atunci cu adevărat. Cunoaștem multe informații, putem să le spunem pe de rost în toiul nopții, dacă ne întreabă cineva, însă nu înseamnă că le și înțelegem. După câte îmi dau seama mai am de crescut mult și bine 🙂

P.S. Am zis că la 99 de ani vreau să mă dau pe schiuri 😀

Sharing is caring 🙂
0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
4 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
SEO Service
1 year ago

Awesome post! Keep up the great work! 🙂

AffiliateLabz
1 year ago

Great content! Super high-quality! Keep it up! 🙂

LinkedIn
Share