Suflete noi

societate etichete norme
Kinestezia lumii mă dizolvă
Până-mi încape sufletul în colbă,
Ea experimentează dur cu mine
Să îmi găsească punctul de uimire,
Umilă fac ce spune,
Că doar e de încredere
Așa mi-au spus părinții despre lume,
Și lor li sa transmis la rândul lor ceva...
Însă un gând m-a copleșit
Poate mai vechii lumii au greșit?
Și nu ești obligat,
Lumii să-i faci pe plac,
Să porți frumoasa mască
Clădită din bucăți de suflete străine
Al tău abandonând-ul în ruine.
Ce-ai zice dacă de mâine,
Toți, dar absolut toți,
Am scoate la iveală
Acel suflet plăpând
Și l-am arăta lumii,
Îl lăudăm și-i spunem că e unic
Și poate să devină orice vrea.
El, cu pași mici și nesiguri,
Învață să zboare,
Să comunice
Cu alte suflețele nou nouțe,
Proaspăt renăscute,
Cu multe întrebări,
Inadmisibil, dar nu se critică unele pe altele,
Nici nu-mi dau seama cum de cresc așa de mari,
Cele de mai devreme
Chiar dacă aveau multe bucățele
Nu se ridicau la așa proporții.
Acum, chiar au mai multe dimensiuni,
Nu mai sunt plate,
Sunt poliforme,
Cu multe unghiuri, laturi și idei
Nu mai iubesc aceiași ciocolată
Le place să zboare diferit
Unul o ia la goană
Altul plutește lin
Al treilea se podidește,
Dar nimieni nu vine să le spună că e greșit.
Învață din greșeli,
Se vindecă rapid
Devin atât de puternice
Că nu le mai este frică de nici o părere,
De fapt nici nu știu ce sunt alea păreri,
Cunosc fapte
Simt emoții
Trăiesc vieți
Iubesc ciripitul păsărilor
Se bucură de proximitatea celorlalte suflete minunate,
Sunt atât de diferite
Că te ia cu furnicături în stomac.

Decembrie, 2019

Photo credit: unsplash.com
Sharing is caring 🙂
0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
LinkedIn
Share