Eu visez pe unde apuc…

Uneori mă apucă visatul dimineața la bucătărie. Cafeaua aburindă din cana turcoaz mă duce cu gândul la diminețile răcoroase de la munte. Căsuța cu grădină vis-a-vis de un râuleț cristalin și balansoar pe terasa cu vedere spre stâncile pline de mușchi verde închis prin care se preling firicele de apă. Apoi croissantele de la patiseria de pe bulevardul Saint-Michel, din Paris. După care ajung în Belgia savurând pralinele din ciocolată fină. În final revin cu picioarele pe pământ și observ că mi s-a răcit cafeaua.

Intru în camera de zi și observ că laptopul de pe biroul alb se uită cu jind la mine, mă roagă să-l deschid și să-l mângâi puțin pe taste. Iar cartea lăsată deschisă pe fotoliul bleu marin vrea să-mi atragă atenția întorcând o foaie cu ajutorul vântului care s-a strecurat prin ușa întredeschisă de la terasă. Neștiind cu care să încep mă așez pe fotoliul suspendat de pe terasă și mă apuc iar de visat.

Mă surprind visând iarăși la casa de la munte…

În living mi-aș dori o canapea turcoaz cu multe pernuțe, galbene și gri. O măsuță de cafea albă rotundă. Pe terasă vreau un balansoar din lemn cu pernuțe bej din blană artificială. La bucătărie, obligatoriu un set de căni ”Manifest” pe care l-am văzut pe FAVI.ro. Îmi vor face diminețile mai frumoase cu aspectul lor deosebit și mesajele simple, dar foarte potrivite.

În următoarea clipă, mi s-a rupt filmul. Stai că mai am și copii. Ei își doresc nespus o trambulină, sper să-i găsesc un loc în grădină. Și un grătar pentru dragul meu, cu toate ustensilele necesare. Cu toate că… mai bine să viseze singuri ce își doresc, că eu am treaba mea aici.

Decorațiuni pentru grădină, doar câteva foarte simpatice. La terasă o masă ovală unde să ne strângem împreună seara, mai ales când vin și bunicii. Va fi mare veselie. Copiii îi adoră pe bunici, nu am crezut că există dragoste atât de mare. Eu nu am reușit să mă bucur de bunicii mei. Parcă-i și văd cum se iau de mână și pornesc la plimbare pe malul râului poticnindu-se de râs. 🙂

Nu știu cum este pentru voi, dar pentru mine e foarte important locul în care visez, adică trăiesc. Că visez mai mereu. Îmi este aproape stilul minimalist, cu puține piese de mobilier dar cu multe spații de depozitare. Îmi place ca fiecare lucru să aibă locul lui, să știu de unde îl iau de fiecare dată. Pentru a organiza mai ușor m-am inspirat din managementul calității și anume, metoda japoneză 5S.

Metoda 5S presupune cinci etape:

  1. Sortare (seiri) – eliberarea spațiului și eliminarea tuturor obiectelor de care nu avem nevoie;
  2. Ordine (seiton) – această etapă presupune să punem fiecare obiect într-un loc de unde să-l luăm ușor de fiecare dată când avem nevoie, adică să le organizăm logic;
  3. Strălucire (seiso) – presupune să curățăm totul până la strălucire;
  4. Standardizare (seiketsu) – să stabilim niște reguli și obiceiuri prin care să susținem ce am creat, și să le urmăm desigur;
  5. Susținerea schimbării (shitsuke) – înseamnă disciplina de a respecta cei 4 pași de mai sus, deoarece fără acest lucru totul poate reveni rapid la situația de la început.

Din această cauză am o slăbiciune pentru sistemele de organizare: cutiuțe, cuiere, etajere, sertare, lădițe, am găsit o varietate mare pe FAVI.ro. Pun un link către cutiuțe aici, iar dacă vreți să aflați mai multe despre metoda 5S vă las link aici…

Poate părea că nu are nimic de a face ordinea cu visarea, dar pentru mine are. Eu visez mai creativ atunci când toate se află la locurile lor.

Culorile asortate corect sunt la fel de importante pentru starea de bine. Aleg să folosesc maxim 3 culori de bază pentru mobilier. Și mai adaug o pată de culoare prin intermediul accesoriilor: pernuțe, covor, tablou.

Uite așa, de fiecare dată când mă apuc de visat tot la lucruri practice ajung.

Visez când vreau
Când pot
Când simt
Uneori mă mai și mint
Visez pe pat, pe canapea,
Pe terasă când mă ia
Valul fin
Mă aruncă-n larg
Și se sparge de catarg
Mă întoarce
Pe pământ
Așa, fără nici un gând,
Dar cu multe idei noi
Ce se-aștern frumos pe foi.

*Articol scris pentru competiția SuperBlog 2020. Proba 5.

*Photo credit: FAVI.ro, editate de autor.

Sharing is caring 🙂
0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
1 Comment
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
trackback
10 months ago

[…] Eu visez pe unde apuc… […]

LinkedIn
Share